Iar mă leg de tehnologie, dar nu pot să nu mă leg, trăind din aşa ceva, am contact mult mai des şi îi observ mult mai clar efectele benefice sau maligne.
Generaţiile se schimbă, valorile se schimbă. Nu-i nimic nou. Dar, spre deosebire de ce zicea Einstein nimic nu e relativ de fapt, şi cum orice are un început are şi un sfârşit, împingerea limitelor moralităţii va da la un moment dat de fund. Undeva jos de tot.
Se ia următoarea melodie, ca exemplu reprezentativ, din cauza versurilor şi a valorilor promovate şi…cel mai important cei 14 anişori ai interpretei precum şi a aspirantelor la trupa de majorete a Andreei Marin:
Mostre din versuri:
“M-am saturat de tot, am sa las scoalaaa”
“Crezi ca-mi pasa ca nu iti pasa. Nu ma mai intereseazaaa”
“Fac ce vreau nu-mi mai pasa, chiar deloc nu mai conteaza”
“Inventez tot felul de scuze sa ma lase acasa”
“Nu vede ca ma streseaza sau poate chiar deloc nu ii pasaaa”
Ea reprezintă generaţia ce vine din spate.
Eu unul înţeleg că e penal, jenibil, imoral, stil cocalar să mergi pe stradă să te dai la fete/băieţi, etc. Credeam că acesta este cel mai de jos nivel. Nu credeam că poate fi mai rău. Dar da, se poate. Mâine poimâine a merge la agăţat în parc va fi ceva ce ţine de domeniul clasicului, parcă şi aud bătrânii zicând: “ce frumos era pe-atunci, când fluieram după fete pe stradă” sau “când băieţii se uitau după noi şi fluierau după noi”.
Deşi sună penal, imoral acum, pot băga mâna-n foc că pe viitor, tot ce va mai rămâne este second life, iar ceea ce zic eu acum, va fi ceva ce va genera un puternic sentiment de nostalgie şi de nemuritoarea frază “pe vremea mea”.
Acum totul se rezumă la 1 şi 0. Oprit sau pornit. Yahoo! Messenger, Hi5, Ringo, Myspace, Facebook, bloguri, second life, twitter, etc.
Practic orice-mi permite să-mi culeg lauri fără să-mi mişc mereu crescândul fund din scaun. Orice satisface (deşi superficial) nevoia de apreciere, de atenţie, de apartenenţă, şi alte nevoi ce se pot rezolva pe cale electronică.
Iar dacă chiar vrei senzaţii tari, porneşti webcamul, comanzi o jucărie de pe unul din site-urile de pe margine de la zoso, şi îi dai drumul. Totul fără să te mişti de pe scaun.
Ce urmează? Pe bune că nu mai îmi pot imagina. Şi nu spuneţi tehnologie gen Matrix, că încă suntem departe de ea.
Dar tot ceva vite tehnologice om fi.
manu on July 8th 2008 in Uncategorized
